Nathan Fielder apără tehnici neconvenționale la un panou al Academiei

De ce se ignoră filmele populare?

Fielder a participat la panoul „Docs to Watch”, moderat de The Hollywood Reporter.

Lângă el au stat încă nouă regizori de documentare: Chai Vasarhelyi, Rory Kennedy, Amir Bar-Lev, Julia Loktev, David Greaves, Poh Si Teng, Jack MacInnes, Alysa Nahmias și Ron Howard.

Moderatorul a subliniat că ramura de documentare a Academiei a fost în centrul unor controverse în ultimii ani.

Ce spuse Amir Bar-Lev despre adevăr?

Ramura a ignorat sistematic filmele cu celebrități, distribuție largă sau profituri mari.

A penalizat aproape popularitatea. Filme precum „Won’t You Be My Neighbor”, „Jane”, „Life Itself”, „Still: A Michael J. Fox Movie”, „American Symphony”, „Will & Harper” și „Billie Eilish: The World’s a Little Blurry” au fost trecute cu vederea.

Ramura a rezistat și tehnicilor îndrăzne de filmare, inclusiv la reconstrucții, cum se vede în „Stories We Tell”.

Cum reacționează câștigătoarea Oscar 2018?

Amir Bar-Lev, membru de mult timp al ramurii, a susținut entuziast filmul „You Can See Everything”.

A evocat „Manifesto from Minnesota” al lui Werner Herzog. Herzog susținea că adevărul tradițional e doar factual, nu adevărul extatic. Adevărul extatic se atinge prin reconstrucții și jocul camerei.

Bar-Lev a spus că ramura e uneori prea îngustă. A subliniat că Oscarul e pentru un film, nu pentru o cauză. A sărbătorit filmul lui Fielder pentru că împinge limitele.

Chai Vasarhelyi, care a câștigat Oscarul pentru „Free Solo” în 2018, a împărtășit experiența ei. A menționat că în Manhattan, obținerea unui loc pentru filmul a fost aproape imposibilă în weekend-ul trecut. A descris filmul ca un moment frumos în istoria nonficțiunii. A lăudat felul în care constrângerile au devenit oportunități, numindu-l o inovație formală comparabilă cu „The Act of Killing”.

Cum a lucrat Fielder la film?

Fielder a explicat că el și co-regizorul Lance Oppenheim nu au avut intenția de a face un documentar neconvențional.

Procesul lor a fost pur și simplu să includă tot ce e necesar pentru a fi onest. Au inclus reconstrucții pentru că a le omite s-ar fi părit neonest. Fielder a notat că prezența camerelor schimbă comportamentul.

El și Oppenheim s-au întrebat ce informații lipsesc publicului ca să înțeleagă povestea așa cum o văzuseră ei. A concluzat că dacă succesul filmului aduce mai multă atenție către documentare, e o victorie. Îi place documentarele și a gândit despre ele toată viața.