Pantofii în cinematograf: o luptă pentru civilizație

Pantofii în cinematograf: o luptă pentru civilizație!

Aerul de marți seara la Alamo Drafthouse, în inima Brooklyn-ului, era încărcat de entuziasm. Oamenie ieșeau din barul cinematografului, îmbrăcați cu stil, în timp ce alții se adunau în hol, dezbătând entuziast filmurile „You Can See Everything” și „Wicker”.

În mijlocul acestui haos organizat, înconjurat de panouri promoționale pentru „Godzilla Minus Zero” și „I Play Rocky”, se afla un afiș neobișnuit. Era fixat pe un suport plasat la aproximativ șase metri în fața angajatului care verifica biletul. Textul, cu litere mari și fără nicio punctuație, spunea clar: „SHOES MUST BE WORN AT ALL TIMES IN THE THEATER”.

Această măsură nu e bun semn. Nimeni nu postează un astfel de avertisment către clienți proactiv. Un pas atât de radical se face doar după ce s-au înregistrat mai multe probleme cu oameni care își arată picioarele necurățite în sală.

Acesta nu era singurul semn „NO SHOES, NO SERVICE” la Alamo.

Cu excepția unei singure săli, toate cele șapte sălii de etajul superior al cinematografului din Brooklyn aveau un semn identic atârnat lângă ușă.

Amuzat și dezgustat, am fotografiat semnul din hol și l-am postat pe contul meu de Instagram.

În cei peste 15 ani pe această platformă, nu am primit niciodată atâtea mesaje directe pentru un post, nici măcar pentru acea fotografie a lui Timothée Chalamet acoperit într-o masă mov.

Unele reacții erau simple emoji-uri de vărsat sau dinți strânși. Alții împărtășeau povești de groază. Un prieten mi-a spus că, într-o vizită recentă la cinematograf, persoana așezată lângă el nu doar că a scos pantofii, ci și șosetele.

Un coleg a dezvăluit că abia se descurca cu un nudist al piciorului la o proiecție a „You Can See Everything”. Un veteran din industria filmului mi-a spus că, când lucra la un cinematograf art-house acum câțiva ani, scoaterea pantofilor era o „problemă constantă”.

Mai rău, a adăugat că într-o ocazie a „prins cineva cum își tăia ungherele în sală”. (Ar fi trebuit să pun un avertisment de trigger? A fost greșeala mea, scuze.)

Deși aceste povești erau dezgustătoare, erau în anumite măsuri liniștitoare. În ultimii ani, am privit cu groază cum tot mai mulți oameni au început să scoată pantofii cu regularitate tot mai mare. Acum câțiva luni, la o proiecție a „The Invite” — la același Alamo Drafthouse din Brooklyn, dacă mă gândesc la asta —, am stat lângă o femeie care, abia ce luminile s-au stins în sală, a aruncat liniștit pantofii pe podea.

Din fericire, câinele ei nu a latrat, din punct de vedere aromatic. Dar la un moment a început să se zgârie la picior, ceea ce era ușor distractiv și dezgustător. Până când au apărut aceste semne la Alamo, am presupus că eram singurul care găsea acest comportament extrem de deranjant.

Deși dezgustătoare, aceste povești erau liniștitoare!

Părea că contractul social se schimbase la un moment dat, și a mergea la cinematograf desculț se mutase pe lista activităților acceptabile.

Desculț într-un parc sau într-o comedie romantică Gene Saks? Asta e o chestiune.

Dar într-un cinematograf?

Unde ești în apropiere strânsă de mulți străini timp de patru ore la o dată, și unde locurile sunt acum adesea rezervate în avans, deci nu poți pur și simplu ridica-te și muta-te pe un loc gol dacă persoana din vecin decide că acum ar fi un moment bun pentru o pedichiură DIY?

Nu-mi plăcea deloc.

Dar părea că eram singur pe o insulă cu pantofi pe această problemă, pentru că cu cât mergeam mai des la cinematograf, cu atât mai des observam acest comportament.

Sincer, în ultimii ani am avut mult mai multe probleme legate de pantofi (sau lipsa lor) în cinematografe decât cu spectatori zgomotoși sau utilizarea telefoanelor mobile. Ținând cont de motivul pentru care acest fenomen a devenit mai răspândit, trebuie să presupun că e legat de tot mai mulți oameni care se întorc la cinematografe după o perioadă lungă în care au vizionat filme aproape exclusiv acasă.

În timpul pandemiei, cinematografele din toată lumea s-au închis și iubitorii de filme au fost forțați să se descurce singuri. Fiecare iubitor de filme își stabilește propriile reguli în cinematograful personal acasă. Acum, cu numărul vizitatorilor în creștere, mai multe cinematografe încearcă să readucă clienți care au devenit prea obișnuiți să vadă filme acasă.

Sau poate că e un simptom al lipsei generale de politețe care a infectat atâtea aspecte ale vieții publice în ultimul deceniu. (Poate că și popularitatea tot mai mare a pantofilor de tip Crocs joacă un rol contributiv? Sunt prea ușori de pus și de scos. Sunt ca papuci pe care societatea i-a considerat social acceptabili pentru utilizare în afara casei. Din experiența mea personală, aș estima că unul din fiecare patru vizitatori desculți la cinematograf poartă Crocs.)

Indiferent de motiv, sunt bucuros că cineva a decis să, uh, pună piciorul jos.

Respectați semnele. Păstrați-vă pantofii pe picioare. E un cinematograf, nu un film al lui Quentin Tarantino.