13 apariții de lup om care au redefinit horrorul

Dracula (1992): un câine cu coarne!

Începem cu o surpriză. În acest film cu titlu înșelător, Gary Oldman joacă un vampir, nu un lup om.

Totuși, Francis Ford Coppola a recunoscut că Bram Stoker a confundat vampirismul cu licantropia ca ființă unică. Pe hârtie, contele Dracula din literatură se transformă uneori într-un lup literal. În film, Oldman se metamorfozează într-un câine bestial cu coarne.

Echipa de machiaj a lui Greg Cannon, Michele Burke și Matthew W. Mungle a câștigat un Oscar, cu merit. Designul lui Coppola are ceva retro, amintind de Jack Pierce și The Wolf Man.

Ființa e la fel seductoare cât și letală.

Eggers, regizorul viitorului film Werewolf, a spus că era prea tânăr să fi văzut filmul, dar l-a găsit destul de înfricoș.

Pentru cititorii care erau impresionabili în 2004, acesta poate fi standardul de aur. Designul Wolfman din Van Helsing al lui Stephen Sommers e distractiv. Amestecă trăsături lupine moderne cu postura bipedă a numitorului său. Acest mix de vechi și nou îi câștigă un loc pe listă. Totuși, ființa e puțin prea stridentă în aspectul ei CG ca să urcă mai sus.

Fie că e primul Wolfman pe care Hugh Jackman îl învinge, fie varianta albastru-miez de noapte în care se transformă Van Helsing la final, ambele par mai degrabă desene animate decât ființe de horror.

Van Helsing (2004): lupul lui Jackman!

Alegere mai puțin cunoscută, dat fiind rolul minor al lupului om în nebunia cu monștri a lui Drew Goddard. Începe ca o satiră a ramurii horror „diavolism în sălbăticiune”, filmul, co-scris cu Joss Whedon, devine o cacofonie de tropuri.

Apare cu cloșni ucigași, unicorni și un merman Cthulu sincer. Lupul om joacă un rol mic, dar crucial. El și non-Pinhead sunt revelațiile de ființe din actul trei care ajută supraviețuitorul să înțeleagă cât de pierdut e.

Lupul om sigilează și acel destin când sfâșie Final Girl. Făcut pur cu proteze și animație, e destul de cool. Din păcate, nu apare mult în film.

Dacă am clasifica doar pe statut iconic, tatăl lupului om hollywoodian, Henry Hull, ar fi aproape în vârf. Rick Baker, admirator al lui Jack Pierce, îl numește „Elvis-ul designurilor de lup om”, datorită vârfului văduvei a pompadour-ului fals al monștrului. Asta pentru că Hull nu voia să stea în scaunul de machiaj al lui Pierce atât cât Boris Karloff a făcut pentru Frankenstein sau Mummy. Scenariul e și el o curiozitate.

Înainte ca colegul său mai celebru de la Universal Pictures să redefinească arhetipul lupului om șase ani mai târziu, acest film arată cât de neclară era mitologia.

Lupul om al lui Hull poate uneori vorbi și face strategii. Poartă pălărie și fular ca să ascundă intențiile sale pufoase. E mai degrabă Jack the Ripper sau domnul Hyde decât o id bestială.

Mai om decât lup. Asta îi adaugă farmec ca specie outsider în subgenul.