Pariul Africii de Sud la Oscare: Cum a salvat Microsoft Excel un film premiat?

Un scenariu construit într-un tabel Excel?!

Regizat și scris de Devon Delmar și Jason Jacobs, lungmetrajul sud-african Variasies op ‘n Tem a cucerit prestigiosul premiu Tiger Award la Festivalul de Film de la Rotterdam, fiind proiectat recent și în cadrul celei de-a 70-a ediții a BFI London Film Festival.

Povestea o urmărește pe Ouma Hettie, o crescătoare de capre în vârstă de 80 de ani. Femeia cade victimă unei escrocherii care îi promite restanțe financiare pentru serviciul militar prestat de tatăl ei în timpul războiului. Această fraudă o târăște pe ea și familia ei reținută într-o rețea complicată de exploatare modernă.

Plasată în anul 2026, drama micului sat rezonează dureros cu trecutul. Țepele financiare care îi vizează pe localnici oglindesc perfect abuzurile guvernamentale la care a fost supus tatăl lui Hettie în anii '40. Este un cerc vicios ce reflectă o opresiune colonială transmisă din generație în generație.

Structura filmului se folosește de rutina zilnică a bătrânei pentru a explora teme precum repetiția istorică și violența sistemică.

Câtă matematică ascunde o capodoperă poetică?!

Procesul de producție a mizat pe o metodă neobișnuit de tehnică.

Delmar, care s-a ocupat și de montaj, a dezvăluit că echipa a schițat întreaga structură vizuală folosind Microsoft Excel. Tabelul conținea cinci coloane pentru cele cinci zile de filmare și includea 30 de cadre repetitive, concepute asemenea unui ceas.

„Glumeam între noi că acesta ar putea fi singurul film din istorie scris cap-coadă în Microsoft Excel”, a mărturisit Delmar.

Unde se întâlnesc memoria și timpul?!

Compozitorul estonian Arvo Pärt a influențat masiv direcția artistică a proiectului. Pärt creează muzică spirituală și complexă pornind de la idei minuscule. Delmar a explicat că regizorii au închis povestea într-un concept central, lăsând-o apoi să se desfășoare organic, exact ca un origami sau o carte de tip pop-up.

Criticii de la BFI London Film Festival au lăudat stilul vizual al peliculei, numindu-l poetic și distinctiv. Recenziile au remarcat modul în care rutina tăcută a vieții de zi cu zi contrastează cu exploatarea ciclică, punând în lumină reziliența profundă a comunității.

Coregizorul Jason Jacobs a crescut chiar în satul din film. După o perioadă petrecută în Cape Town, el s-a întors să locuiască alături de bunica sa. Această legătură personală i-a ajutat pe creatori să surprindă ritmul autentic al locului.

Delmar a observat că simpla monitorizare a unui colț de stradă scoate la iveală tipare naturale — cum ar fi un vecin care își mână caprele la apus. Această observație atentă a generat o coregrafie ritmică de fundal. În final, filmul reușește să transforme povestea simplă a unei crescătoare de animale într-o meditație vizuală despre timp și memorie.